Destul de des și multe se scrie despre faptul că copilul simte puternic starea de spirit și starea de spirit a mamei. Și asta este adevărat. Un alt lucru este că mamele nu iau întotdeauna acest lucru în serios și, uneori, având simptome psihosomatice pronunțate la un copil, se străduiesc foarte mult să-l „vindece” cu medicamente, ceea ce adesea eșuează. Nu mă angajez să spun că orice alergie sau tuse, infecție respiratorie acută sau dermatită, enurezis sau hipersensibilitate la un copil este întotdeauna rezultatul anxietății interne, a anxietății mamei sau a unui adult apropiat care este foarte semnificativă pentru copil, dar Pot spune cu încredere că există un sâmbure de adevăr în acest imens. Sarcina unei mame și starea ei psihică în timpul așteptării unui copil pot afecta direct anxietatea copilului după naștere. Nu este întotdeauna ușor să observi o astfel de relație. Nopți nedormite, colici frecvente, plâns fără motiv aparent - toate acestea pot fi semne de anxietate la un copil. O mamă s-ar putea să nu realizeze că are adesea un conflict în interiorul ei care nu poate fi rezolvat și este dislocată de o hiperresponsabilitate și supraprotecție crescută, ca urmare a tuturor acestor lucruri, anxietatea și frica mamei sunt proiectate asupra copilului ei. Echilibrul interior calm, încrederea în acțiunile cuiva, capacitatea de a-și exprima liber sentimentele și emoțiile, acceptarea dificultăților și disponibilitatea de a-și asuma responsabilitatea - aceasta este baza pentru dezvoltarea liberă ulterioară a copilului. Nu degeaba se spune că o mamă calmă înseamnă un copil calm. Dar acest lucru nu este atât de ușor de experimentat în viața reală. O mamă calmă poate fi doar în exterior sau chiar mai degrabă reținută, poate retrasă, dar în interior, de regulă, o furtună de conflicte nerezolvate clocotește, care din diverse motive nu poate găsi o cale de ieșire într-o decizie rațională și nici măcar mama nu este. mereu conștienți de prezența lor. Cum se transmite acest lucru copilului? Anxietatea mamei cu privire la problemele sale la nivel subconștient înlocuiește libertatea de comunicare cu copilul. Mama devine nerăbdătoare cu cerințele bebelușului, deși le poate satisface. Cu toate acestea, are contradicții interne între integritatea ei ca persoană cu problemele sale interne și reticența și rezistența ei de a dărui și dărui copilului. „Cât mai are nevoie? Și când se va opri în sfârșit..? Când mă voi odihni?! Cât de greu îmi este, dar rezist!” Cât de des vin aceste gânduri la mama ta? Cred ca da. Desigur, maturitatea, responsabilitatea, acceptarea de sine într-un nou rol, capacitatea de a se dezvolta și de a nu deveni izolat în dificultățile care apar - aceasta nu apare imediat după nașterea unui copil și poate nici măcar să nu apară după nașterea unui al doilea copil sau următorul. Și de multe ori, mama încă nu înțelege de ce bebelușul ei suferă de boli nesfârșite, iar pentru întreaga familie există dificultăți și griji constante? De asemenea, aș dori să atrag atenția asupra afirmației că ceea ce o mamă consideră cel mai neplăcut la ea însăși, ceea ce respinge, este ceea ce va observa la copilul ei. Iar copilul, desigur, este o oglindă pentru mamă. Copiii hiperactivi înseamnă că este foarte probabil ca mama să aibă înăuntrul ei pasiuni reale despre problemele nerezolvate pe care le suprimă. Sau mama însăși este caracterizată de o astfel de activitate, dar nici nu o arată. Copilul îi arată adesea mamei la ce trebuie să acorde atenție. Aș dori să vă sfătuiesc să fiți atenți la copii și să înțelegeți că un procent destul de mare de posibile boli sau dificultăți psihologice pot fi depășite prin cunoașterea aprofundată a anxietăților voastre, stabilind un dialog intern cu acea parte a dvs. care este cel mai respinsă și dă sentimente dureroase. Munca importantă necesară se poate face cu un psihoterapeut sau pe cont propriu și sunt sigură că acest lucru va avea un impact pozitiv asupra relației dintre mamă și copil! Aceasta nu este o muncă rapidă, minuțioasă, dar studierea pe sine și stabilirea de relații armonioase este foarte valoroasă pentru individ și este un indicator al maturității și responsabilității.