În ultimul timp, una dintre solicitările frecvente adresate unui psiholog este lipsa încrederii în sine și lipsa valorii de sine. Discutând despre istoria formării personalității, un factor recurent a fost fenomenul celui mai mic copil din familie, care a trebuit să poarte lucruri după cel mai mare(i) Ce este în neregulă când un copil poartă lucruri după cel mai mare? - vor intreba parintii, care se simt confortabil sa ia ceva de pe raft si sa-l puna in folosinta. Îmi propun să reflectăm asupra atitudinilor care se formează în conștiința de sine a unui individ care nu a avut/avea puțin din a lui: 1. Nu știu ce simt, nu știu ce sunt. Copilăria este timpul Copilului interior. Capacitatea Copilului interior de a simți se manifestă prin dorințe: să porți ceva potrivit stării de spirit, nu vreau să port asta, vreau asta! Există un concept atât de important de „a te simți pe tine însuți – dorințele tale, starea ta de spirit, starea ta”. Este foarte valoros la orice vârstă, pentru că... îți permite să-ți stabilești propriile limite în comunicarea și interacțiunea cu ceilalți, îți permite să arăți o atitudine grijulie față de tine însuți, reacționând la propria ta stare de oboseală, reticență de a face orice / gestionarea propriilor experiențe negative. Această calitate importantă nu se formează în copilărie, deoarece... a fost învățat să nu se gândească la el însuși, deoarece indiferent de dorințele copilului, el va fi îmbrăcat în orice lucru este la îndemână.2. Nu sunt demn/nu sunt demn de (lucruri, alegeri). Această atitudine poate fi observată privind garderoba unei persoane și analizând cu cât timp în urmă ți-ai cumpărat un lucru nou și cât de ușor o faci. Frazele private ale unei astfel de persoane pot fi: „Pot cheltui bani pe cei dragi (copii, părinți, rude. Și asta nu-mi va provoca îndoieli/sentimente negative. Dar nu asupra mea! Gândul stă în sufletul meu de parcă aș fi nu este demn (demn) ) să cheltuiesc banii pe care îi câștig voi găsi întotdeauna motive mai importante în care să cheltuiesc bani." Faptul că oamenii semnificativi nu își formează respectul pentru opinia și dorința unei persoane prin lucruri îl obișnuiește fără să vrea cu o atitudine disprețuitoare. faţă de sine 3. Dorinţele şi opiniile celorlalţi sunt mai importante decât ale mele / sunt învățați de părinți că există un altul care știe mai multe despre ce să poarte indiferent de dorința/reticența copilului, dificultățile în stabilirea și apărarea propriilor limite devin firești. Un lucru personal este oportunitatea de a avea propriile dorințe, respectul față de ele din partea celorlalți și abilitatea de a face propria alegere. Pentru a face față îndoielii de sine și dificultăților în stabilirea limitelor personale, ne puteți contacta telefonic pentru o consultație. 8913 970 30 62 (Telegramă)