Iată un alt exemplu de proiecție. Am folosit un fragment din filmul „Matchmakers”. Bunicul și bunica și-au pierdut nepoata într-un supermarket. Este înfricoșător să-ți imaginezi ce experimentează adulții când își pierd copiii. Panică, frică, vinovăție, rușine, furie, neputință, groază, disperare etc. Fiecare are propriile experiențe. Și toată lumea le face față cât poate de bine și astfel eroina exemplului nostru video folosește proiecția pentru a nu întâlni toate sentimentele insuportabile. Ea „dau peste” un complet străin, mama unuia dintre copii, și acuză: „Ce faci Ai lăsat copiii nesupravegheați, apoi fugi după tine...” Toate acestea! spuse femeii care se află în APROPIERE cu copilul lui Absurditatea acuzațiilor este evidentă. Dar dacă luăm în considerare comportamentul bunicii din punctul de vedere al apărării psihologice, atunci putem presupune că bunica se învinovățește foarte mult și este supărată că nepoata ei a dispărut. Nu este ușor să te confrunți cu astfel de experiențe interne, iar apoi abilitatea de a le „atribui” unei alte persoane vine în ajutor Iar bunica se înfurie și se învinovățește pentru că este neatentă și neglijentă în a ține un ochi asupra copilului. Orice i se poate întâmpla unei fete. Și e înfricoșător. Pentru a evita să recunoască că este neglijentă, neatentă și că a ratat-o ​​pe nepoata ei, ea „atribuie” aceste calități primei femei pe care o întâlnește și „își revarsă” furia asupra ei. Cel mai probabil, așa sună mânia față de ea însăși în această situație. Cum, cunoscând mecanismul de proiecție, poți să te ajuți în această situație. Recunoaște că: „Da, am fost neatentă, am pierdut-o din vedere, îmi este foarte frică că i se va întâmpla ceva rău sentimentele ne fac mai stabili și atunci nu este nevoie să căutăm un „țap ispășitor” care poate fi strigat sau acuzat de ceva ce nu a făcut. În mod natural, energia noastră va fi salvată. În loc să țipăm la oameni care nu au nimic de-a face cu problema noastră, ne putem concentra asupra pașilor pe care trebuie să-i luăm în găsirea copilului. Poți întreba aceeași femeie la care bunica disperată a țipat după ajutor explicând situația. Sunt sigur că oamenii, în cea mai mare parte, răspund la cererile de ajutor mai bine decât la țipete și acuzații. Ce vreau să spun? Că dacă ne recunoaștem diferiți în diferite situații (slăbiți, disperați, rușinați, vinovați, supărați, triști, iritați etc.), atunci nu trebuie să risipim energie pentru a atribui altor oameni ceea ce nu este în ei. Și asta oferă o mare resursă, putere și oportunitatea de a construi relații diferit. În următorul articol vom analiza un alt exemplu video de proiecție.