Când încearcă să definească esența bucuriei, psihologii întâmpină dificultăți semnificative. Prin urmare, unii dintre ei vin în înțelegerea ei de la opus - ceea ce ea nu este. Bucuria nu se reduce la un sentiment de plăcere senzorială - tonul emoțional al senzațiilor, deoarece este localizat în simțuri, în timp ce bucuria nu are localizare, ea captează întregul corp. Bucuria și tonul emoțional apar la diferite niveluri ale sferei emoționale Bucuria este definită ca o emoție pozitivă activă, exprimată într-o bună dispoziție și un sentiment de plăcere. Deși bucuria este separată de distracție, diferența dintre ele este greu de definit. Deci o experiență de bucurie exprimată vag poate fi fără distracție („bucurie liniștită”), în același timp, distracția poate fi fără prezența bucuriei, deși de foarte multe ori bucuria este un motiv de distracție. Bucuria este însoțită de experiența satisfacției față de sine și de lumea din jurul nostru. Evident, aceasta este principala sa caracteristică distinctivă. Prin urmare, bucuria este definită ca satisfacție intensă. Dacă vorbim de experiență subiectivă, atunci bucuria este trăită ca un sentiment plăcut, dezirabil, util, fără îndoială pozitiv, care în termeni cei mai generali poate fi numit un sentiment de confort psihologic și bunăstare. În timpul unei experiențe pline de bucurie, sufletul și corpul sunt într-o stare de relaxare sau de joacă. De exemplu, un copil nu experimentează niciun stres psihologic sau fizic, este lipsit de griji, se simte ușor și liber. Chiar și mișcările lui devin mai ușoare și în sine îi aduc bucurie Toate aceste senzații, care constituie esența experienței de bucurie a copilului, sunt reproduse în experiența unui adult. Când ne bucurăm, devenim mai încrezători în noi înșine, începem să înțelegem că nu trăim în zadar, că viața noastră este plină de sens profund. Ne simțim iubiți, necesari, suntem mulțumiți de noi înșine și de lume. Suntem plini de energie, suntem încrezători că vom depăși orice dificultăți Bucuria ne sporește sensibilitatea față de lume, permițându-ne să o admirăm și să ne bucurăm. O persoană veselă vede lumea în frumusețea și armonia ei, percepe oamenii cel mai bine. El tinde să se bucure de un obiect, să se bucure de el, mai degrabă decât să-l analizeze și să-l înțeleagă critic. El percepe obiectul așa cum este, fără a încerca să-l îmbunătățească sau să-l schimbe. El percepe obiectul ca parte a lumii, îi simte apropierea, implicarea în el și nu se îndepărtează pentru a-l „obiectiva”. Un obiect este perceput de o persoană ca o continuare, o extensie a propriului „eu”. Bucuria face o persoană să simtă unitatea cu lumea cu o acuitate deosebită. Bucuria nu este doar o atitudine pozitivă față de lume și față de sine, este un fel de legătură între o persoană și lume. Acesta este un sentiment sporit de apartenență, de apartenență la lume. Se știe că bucuria este adesea însoțită de un sentiment de energie și putere. Poate că acest sentiment nu poate fi numit o componentă integrală a experienței de bucurie, dar experiența personală și datele experimentale ne spun că este o parte esențială a emoției bucuriei. Cercetările au descoperit o relație pozitivă consistentă între scorurile pe scara bucuriei și scorurile pe scara energiei. Sentimentul de energie care însoțește o experiență plină de bucurie oferă unei persoane un sentiment de competență și încredere în sine Bucuria poate fi o consecință a succesului creativ, dar nu o însoțește neapărat. Ea apare nu numai în ceea ce privește satisfacerea unei dorințe, realizarea unui scop, ci și în ceea ce privește anticiparea satisfacerii unei dorințe (anticiparea). Cu toate acestea, diferența dintre aceste două cazuri este mică. În acest din urmă caz, bucuria apare ca o consecință a evenimentului dorit deja realizat în gânduri. Acesta este motivul pentru care o persoană poate experimenta bucuria chiar și în timpul viselor cu ochii deschiși. Caracteristica bucuriei este apariția ei foarte rapidă, ceea ce o face mai aproape de pasiune. Nu este o coincidență că bucuria este definită ca o reacție la a primi ceva în mod neașteptatplăcut, de dorit. Cu cât succesul este mai neașteptat și cu cât este de așteptat mai mult, cu atât este mai mare bucuria cu privire la acesta. numită schadenfreude (bucurie rea). Unii copii, și uneori adulți, râd de eșecurile altora. Acesta este râsul batjocoriei, care este o combinație de bucurie și dispreț. Bullying-ul poate avea consecințe extrem de negative pentru persoana căreia îi este adresată - o persoană care este în mod constant ridiculizată începe să manifeste ostilitate, comportamentul său devine neconstructiv. Pe de altă parte, cineva care se bucură doar de eșecurile altora, care se bucură doar de greșelile și eșecurile altora, poate dezvolta și o tulburare psihologică gravă, dacă motivul bucuriei este victoria asupra aproapelui, dacă este singurul sursă de bucurie, atunci aceasta, din nou, poate indica probleme psihologice grave. Bucuria victoriei este o experiență minunată, minunată, dar numai dacă această victorie este câștigată asupra ta, dacă este un triumf personal asociat cu atingerea unui obiectiv important, semnificativ. Dar dacă singura sursă de bucurie este oportunitatea de a învinge aproapele, atunci o astfel de strategie poate costa o persoană sănătatea fizică și mentală. Bucuria este ușor de recunoscut prin zâmbet și râs. K. G. Lange, unul dintre cei mai mari experți în studiul emoțiilor, a descris caracteristicile fiziologice și comportamentale ale bucuriei. Este însoțită de excitarea centrilor motori, ceea ce duce la o descărcare a excitației motorii (gesticulare, sărituri, bătăi din palme), creșterea fluxului sanguin în vasele mici (capilare), ca urmare a căreia pielea corpului devine roșie și devine mai caldă, iar țesuturile și organele interne încep să fie mai bine furnizate cu oxigen și substanțele din ele încep să apară mai intens zâmbetul și râsul, deoarece semnele de plăcere și bucurie se găsesc deja la un nou-născut și rămân relativ neschimbate de-a lungul vieții. O persoană învață să zâmbească dintr-o varietate de motive și într-o varietate de moduri, în funcție de motivul care a provocat zâmbetul. Cu toate acestea, adevăratul zâmbet al bucuriei este aproape întotdeauna același, fie pe chipul unui nou-născut, fie pe chipul unei persoane în vârstă Emoția bucuriei are o semnificație socială importantă. Părinții, comunicând cu copilul lor în fiecare zi, îi văd bucuria și o exprimă ei înșiși, iar această contra-expresie constantă a bucuriei crește probabilitatea formării unui atașament emoțional reciproc. În copilărie și copilărie timpurie, un sentiment de atașament emoțional este extrem de important pentru dezvoltarea normală a copilului, deoarece îi oferă un sentiment de siguranță. Dacă un copil știe că mama lui este mereu acolo, că îi va veni în ajutor în orice moment, el capătă un sentiment de încredere, atât de necesar pentru dezvoltarea activității cognitive și de cercetare Emoția bucuriei are un sens pozitiv nu numai pentru formarea afecțiunii reciproce între părinți și copil, ci afectează și dezvoltarea relațiilor sociale ale unui adult. Dacă comunicarea cu o persoană îți aduce bucurie, atunci probabil că vei avea încredere în această persoană și te vei baza pe ea. Formarea unui sentiment de afecțiune și încredere reciprocă între oameni este o funcție extrem de importantă a emoției de bucurie Experiențele vesele sunt utile și benefice pentru corpul uman. Când trăim bucurie, toate sistemele corpului nostru funcționează ușor și liber, mintea și corpul sunt într-o stare relaxată, iar această pace fiziologică relativă ne permite să restabilim energia consumată. Potrivit mărturiilor multor persoane care au suferit o anumită boală, experiențele vesele accelerează procesul de recuperare. Studiile clinice arată că lipsa stimulării sociale pozitive, care servește ca sursă de emoții pozitive de interes și bucurie, – 11,6.