Ce regretăm cel mai adesea când privim înapoi la trecut? Regretăm ceea ce am eșuat: un eșec într-o relație, o carieră greșită sau o educație pe care nu am reușit să o obținem pentru că am mers prost la școală? Sau regretăm mai des că nu am încercat să facem ceva? Cercetările moderne au demonstrat că regretul ca emoție este mult mai complex decât se credea anterior. De obicei numim regretul o experiență emoțională dureroasă care apare dacă avem ghinion într-un fel, ne confruntăm cu limitări care nu ne permit să realizăm ceea ce ne dorim, am pierdut ceva sau pe cineva sau am greșit. De multe ori evităm să vorbim despre regretele noastre pentru că ne este frică să nu resimțim durerea, să ne simțim propriile imperfecțiuni. Vedetele care declară public că nu au nimic de regretat câștigă respectul și invidia a milioane de alte persoane. Cu toate acestea, putem spune cu siguranță că regretul este o parte integrantă a vieții unei persoane moderne. Avem mai multe opțiuni acum decât oricând în istoria omenirii. Alegem educația, cariera, credința religioasă și, dacă se dorește, țara de reședință. Și, după cum știți, atunci când alegem una, refuzăm alta, ceea ce s-ar putea să regretăm ulterior. Emoția de regret poate fi trăită ca un sentiment acut sau ca o experiență dureroasă, dureroasă. Dacă am făcut o greșeală nefericită, am prăbușit o mașină sau am cheltuit o sumă mare de bani neprofitabil, apare furia și regretăm „ascuțit”. De obicei, acest sentiment este de scurtă durată. După un timp incidentul este uitat. Ne confruntăm cu regretul „languitor” atunci când ne gândim că viața noastră ar fi putut avea mai mult succes sau altfel dacă doar la momentul potrivit am fi acționat altfel, am fi făcut o altă alegere. Dacă am avea curajul să începem o altă carieră sau să continuăm o relație cu persoana de care am decis să ne despărțim... Problema regretelor „acute” a fost studiată mai pe larg în psihologie, totuși, cercetările arată că „languirea” regretele au un impact mai mare asupra vieții unei persoane. Într-un studiu, respondenții au fost mult mai probabil să menționeze lucruri pe care nu au reușit să le facă, cum ar fi să-și ia studiile mai în serios, să-și transforme hobby-urile creative într-o profesie sau să petreacă mai mult timp cu cei dragi. Cel mai des regretat a fost oportunitatea ratată de a primi o educație. A fost deseori găsit chiar și în răspunsurile oamenilor cu studii superioare. Pe locul doi au fost regretele legate de muncă și dragoste. Oamenii au vorbit despre cum au ales greșit profesia, s-au căsătorit prea devreme și și-ar dori să existe mai puține conflicte în familiile lor, pentru ca copiii lor să fie mai educați și să obțină mai multe în viață. Mulți dintre respondenți și-au exprimat regretul față de cine sunt ei înșiși. Ar dori să fie mai disciplinați, mai încrezători, să-și asume riscuri mai des și să fie mai îndrăzneți. O bună ilustrare a unor astfel de regrete sunt cuvintele unuia dintre personajele lui Woody Allen: „Singurul lucru pe care îl regret este că nu sunt altcineva”. Studiul a mai constatat că oamenii nu regretă evenimentele asupra cărora nu au avut nici un control. Potrivit lui T. Gilovich și V. Medvec, responsabilitatea personală a unei persoane se află în centrul regretelor sale. Oamenii se plâng adesea de soarta sau eșecurile lor, dar rareori regretă în sensul în care această emoție este de obicei înțeleasă. Cercetările lor au mai constatat că persoanele în vârstă erau puțin mai predispuse să aibă regrete decât persoanele mai tinere. Nu a existat nicio dovadă clară că numărul regretelor crește pe parcursul vieții, cu toate acestea, motivele pentru care regretăm se schimbă. De exemplu, femeile tinere sunt mai predispuse decât bărbații tineri să experimenteze regrete legate de viața de familie și relații, dar bărbații mai în vârstă sunt mai predispuși decât femeile să regrete că nu au petrecut suficient timp cu familia și copiii. În ciuda faptului că regretul este adesea experimentat dureros și vrei să-ți distragi atenția de la această emoție, nu.