I'm not a robot

CAPTCHA

Privacy - Terms

reCAPTCHA v4
Link



















Original text

De la autor: Ideea articolului a apărut în timpul unei dezbateri pe un forum despre natura psihicului. În special, a fost ridicată tema influenței instinctelor asupra întregului comportament uman. Am fost imediat de acord cu Influența, dar am decis să argumentez cu absolutitatea ei... În cadrul terapiei Gestalt, văd natura psihicului după cum urmează. Citind Perls, este greu să rezistați dorinței de a vă certa cu cineva. Și așa a apărut titlul acestui articol, adresat... să zicem, instinctul meu de turmă. Daca exista :) Mai multe articole pe site-ul www.consultant psychologist.rf Scopul este clar: sa intelegem punctele de vedere ale terapiei Gestalt asupra instinctelor Metoda este clara: analiza lucrarilor fundamentale despre teoria terapiei Gestalt. În general, nu am fost foarte șocată, mai degrabă plină de plăcere. Tot ce s-a învățat în pregătirea acestui articol se încadrează confortabil în cunoștințele universitare. Dacă ești prea lene să citești o mulțime de scrisori, spoiler: penultimul paragraf conține un rezumat laconic Pasul unu: instincte acceptate și binevenite de Perls. Pasul doi: el a considerat instinctul nu același lucru pe care îl considerăm noi instinct sau ceea ce Freud considera instinct. Primul punct al criticii lui Perls la interpretarea psihanalitică a instinctelor: teoreticienii au postulat „instinctele” ca forțe care direcționează procesele vieții și au descris nevroza ca suprimarea acestor instincte. McDougall a prezentat o listă de paisprezece instincte. Freud credea că cele mai fundamentale și importante sunt Eros (sexul sau viața) și Thanatos (moartea). Dar dacă luăm în considerare toate posibilele tulburări ale echilibrului organic, vom descoperi mii de instincte de intensitate diferită. Adică, pentru Perls, instinctul este orice nevoie. Astfel, el, de fapt, spune că o persoană nu are instinctul, ca program de acțiune pentru reproducere sau supraviețuire. Perls contrastează în mod repetat oamenii cu animalele: un pisoi învață instinctiv, un om învață conștient. Citim mai departe: Teoria instinctelor are și o altă latură slabă. Adică, Perls consideră că încercarea de a reduce nevrozele la încălcări ale oricărui instinct este o încercare slabă de a explica mecanismul psihicului. Și aici este al doilea punct: putem fi de acord că nevoia acționează ca o forță coercitivă în toate creaturile vii, manifestându-se în două tendințe esențiale: tendința de a supraviețui ca individ și specie și tendința de dezvoltare. Acestea sunt obiective fixe. Dar modurile în care sunt mulțumiți diferă în diferite situații, pentru diferite specii și pentru diferiți indivizi. Perls pune în contrast conceptul de instinct cu conceptul de nevoie. Mai degrabă, ca o nevoie vitală de sens apropiată abordării lui Maslow. Geshalt salută cu căldură contactul cu nevoile corpului și dorința de a oferi ocazia de a le satisface. Dar „a da” sau „a nu da” nu se decide prin instinct! OMS? Vom ajunge la asta acum. Când supraviețuirea unei națiuni este amenințată de război, cetățenii iau armele. […] Șeherazada a fost amenințată cu moartea de către sultan și, pentru a evita această perspectivă, i-a povestit o mie și una de nopți basme. Ar trebui să presupunem că avea un instinct de „povestire de basme”? Sah mat pentru cei cărora le place să inventeze un instinct separat pentru fiecare fluturare de personalitate! În citatul de mai sus și în pasajul următor, Perls solicită claritate terminologică. Instinctele sunt programe care dictează un algoritm de acțiuni nevoile sunt nevoi. Se pare că teoria instinctelor confundă nevoile cu simptomele lor și cu mijloacele folosite pentru a le satisface, iar din această confuzie rezultă ideea de reprimare a instinctului. Instinctele (dacă există) nu pot fi suprimate, ele sunt dincolo de atingerea conștientizării noastre și, prin urmare, de acțiunea voluntară. Noi, de exemplu, nu putem „suprima” nevoia de supraviețuire; dar putem interveni, și facem, în simptomele și semnele sale. Aceasta se realizează prin întreruperea procesului curent, prin împiedicarea de a efectua acțiunea care corespunde nevoii. *Toate»