În stadiul actual de dezvoltare a societății, și mai ales în legătură cu schimbările globale care au loc în domeniul educației, studiul cultural și psihologic. aspecte ale formării și dezvoltării culturii pedagogice are o importanță și o relevanță deosebită în legătură cu cerințele obiective sporite pentru caracteristicile calitative ale personalității profesorului și ale activităților sale. În prezent, devine din ce în ce mai evident că implementarea proceselor de modernizare a educației necesită în mod necesar actualizarea potențialului personal și profesional al profesorilor. Este concentrarea forțelor pe crearea condițiilor pentru ca profesorii să înțeleagă și să accepte scopurile și conținutul actualizării sferei educaționale, incluzând profesorul într-un proces de dezvoltare profesională independent, semnificativ personal, care devine mecanismul schimbărilor reale în practica didactică și îmbunătățirea tuturor elementelor de competență pedagogică, atingerea unui nivel de competență profesională este posibilă numai în procesul de autodezvoltare a personalității profesorului - o componentă obligatorie a educației moderne. Autodezvoltarea unui profesor este un proces continuu, conștient, intenționat de îmbunătățire personală și profesională, bazat pe interacțiunea unor factori externi semnificativi intern și activ creativ percepuți și care vizează creșterea nivelului profesionalismului său, dezvoltarea calităților semnificative din punct de vedere profesional și acumularea pedagogică. abilități, experiență, cunoștințe și aptitudini profesionale Analiza literaturii psihologice și pedagogice și experiența practică ne permit să identificăm următoarele criterii pentru eficacitatea procesului de autodezvoltare al profesorului: capacitatea profesorului de a percepe diverse manifestări ale mediului ca premise pentru. dezvoltarea sa profesională; dominarea în structura activității pedagogice a acțiunilor care vizează reînnoirea profesională, asupra schimbării metodelor de activitate; înțelegerea propriilor dificultăți profesionale și ajustarea activităților; stabilirea pas cu pas a scopului propriu de predare; activități, modelarea și prognozarea acesteia; autoorganizarea modificărilor calitative ale personalității și activității; schimbări în sfera motivațională; dezvoltarea capacității de a-și realiza potențialul creativ; stabilirea și rezolvarea sarcinilor pedagogice, psihologice, organizaționale, legate de materie. în raport cu sine; dinamica cunoștințelor științifico-teoretice, psihologice-pedagogice și a deprinderilor metodologice, conformarea acestora cu caracteristicile procesului de învățământ și condițiile societății; formarea poziției evaluative și reflexive a profesorului Principalul mecanism al sinelui -dezvoltarea ca influență intenționată a unei persoane asupra sa însuși este rezolvarea contradicțiilor dintre proprietățile existente, trăsăturile de personalitate și cerințele obiective ale activității profesionale și soluționarea unor probleme creative din ce în ce mai complexe. Procesul de autodezvoltare a unui profesor poate fi reprezentat ca un proces de modificări variate în următoarele componente: motivațional-țintă, cognitivă, emoțional-volițională, constructivă-activitate, reflexivă și eficientă, care se caracterizează prin dezvoltare neuniformă și interconexiune, deoarece o schimbare a unuia dintre ele este o condiție pentru dezvoltarea oricărui altul. Componenta motivațional-țintă se dezvăluie prin orientări valorice, semnificații personale, nevoi, interese, motive de stimulare externă, motive de autoafirmare internă a profesorului, care determină latura de conţinut a activităţilor de auto-dezvoltare ale profesorului. Ea reflectă starea de spirit psihologică a profesorului, conștientizarea de sine ca profesionist, dificultățile sale profesionale și calitățile profesionale semnificative personal, stabilirea scopurilor în condiții de auto-dezvoltare creativă.  Componenta cognitivă include cunoașterea metodelor de autoanaliză și autodiagnosticare, cunoștințele tehnologice (un sistem de metode, mijloace, forme și mecanismeautodezvoltare personală și profesională).  Componenta emoțional-volițională se dezvăluie printr-o atitudine emoțional pozitivă față de conținutul și procesul de autodezvoltare, conștientizarea și percepția pozitivă a propriei imagini despre „eu” ca profesional, stabilitate emoțională, capacitatea de a controla procesul de sine. -dezvoltare si sa nu permita abateri nejustificate de la planul planificat.  Componenta de activitate constructivă include interpretarea independentă a condițiilor de autodezvoltare creativă, capacitatea de a proiecta și implementa autodezvoltarea creativă prin alegerea optimă a formelor și tehnologiilor pentru realizarea scopurilor și obiectivelor activităților de autodezvoltare, precum și monitorizarea progresul acestui proces.  Componenta reflexivă reflectă capacitatea de autocunoaștere și autoevaluare a activității profesionale și a personalității cuiva, analiza reflexivă a procesului de autorealizare creativă, autocontrolul eficacității propriilor acțiuni, corectarea rezultatului, stimulează dezvoltarea capacităţii profesorului de a lucra pe sine.  Componenta productivă include noi formații de cunoștințe și deprinderi profesionale, calități semnificative personal, procese ale „sinelui” și rezultatele activităților profesionale și pedagogice Principalele caracteristici de conținut ale autodezvoltării sunt: ​​orientările valorice, semnificațiile personale, sinele -stima, componente motivational-volitionale, stabilirea scopurilor. Ele determină direcția și dinamica auto-dezvoltării, permit unei persoane să se transforme, să organizeze activități independente pentru propria sa auto-îmbunătățire. Autodezvoltarea unui profesor poate fi caracterizată prin diferite niveluri:  primul nivel este oprit autodezvoltarea, când profesorul manifestă o atitudine pozitivă față de activitatea sa profesională și este conștient de semnificația ei personală, dar îi lipsește motivația internă pentru autodezvoltare. ; nu simte nevoia de introspecție, autodiagnosticare și autoevaluare a propriilor activități profesionale și a rezultatelor acesteia; îndeplinește funcții profesionale în principal conform standardului; nu folosește cunoștințele psihologice și pedagogice ca mijloc de dezvoltare personală și profesională; activitatea autoeducativă se desfășoară în principal la nivelul autoeducației compensatorii; al doilea nivel este autodezvoltarea suficientă, caracterizată printr-o evaluare ridicată de către profesor a semnificației personale a propriei activități pedagogice și manifestarea nevoii de autodezvoltare creativă; stabilirea obiectivelor mai definite și specifice; capacitatea de autocunoaștere și autoevaluare a activității profesionale și a personalității cuiva; utilizarea cu pricepere a metodelor de diagnostic de auto-dezvoltare personală și profesională pentru a face schimbări în activitățile și personalitatea cuiva; autoeducația, care are loc la un nivel extensiv, deși gradul de activitate, independență și creativitate este instabil și foarte dependent de condițiile externe; al treilea nivel este autodezvoltarea activă, când activitatea pedagogică capătă o valoare personală și profund conștientă în ochii profesorului; profesorul realizează și acceptă autodezvoltarea creativă ca o atitudine semnificativă personal și orientată spre valori; arată nevoia de auto-îmbunătățire; deține conținutul și mecanismul autodezvoltării creative în cadrul unei poziții subiective față de propria viață și de activitățile elevilor; folosește un set de metode de autocunoaștere și reflectare critică a experienței sale de muncă și a calităților profesionale și personale; este capabil să dea o autoevaluare adecvată a personalității și activităților sale; formulează în mod independent și rezonabil scopuri și obiective de auto-dezvoltare; capabil să-și proiecteze personalitatea și activitățile profesionale pe baza autoreflecției; manifestă activitate și independență în activități de auto-dezvoltare, este capabil să-și realizeze potențialul creativ; implementează cu succes programe de dezvoltare profesională și personală; conţinutul autodezvoltării se ridică de la calităţi private la cele integrale.