De la autor: Acest articol va fi util oricărei persoane care dorește să înțeleagă diferența dintre ajutorul psihologic profesional și comunicarea cu prietenii, atunci când oamenii își împărtășesc problemele dureroase și încearcă să obțină sfaturi și ajutor. Se întâmplă adesea ca crizele, temerile, pierderile și nemulțumirile să fie discutate într-o conversație amicală - în timpul conversației există speranța de a primi sfaturi și ajutor înțelept. Totuși, astfel de speranțe nu sunt întotdeauna justificate... din cauza lipsei de cunoștințe și abilități de specialitate în a oferi asistență și sprijin psihologic în rândul prietenilor sau rudelor tale. Să ne dăm seama care sunt diferențele cheie dintre ajutorul psihologic și cel prietenos În conversațiile confidențiale, mulți psihologi recunosc că s-au săturat să audă oamenii spunând: „De ce ar trebui să merg la un psiholog? Am prieteni cu care discut problemele mele. Am încredere în ei la fel de mult pe cât am încredere în mine.” Acesta devine un motiv pentru a amâna o vizită la psiholog sau chiar pentru a o refuza cu totul. Astfel de acțiuni duc la agravarea problemelor de noi episoade și detalii. Cazul devine „neglijat”. Timpul este pierdut și irosit Este grozav când ai prieteni de încredere în care poți avea încredere și pe care poți conta pentru ajutorul și sprijinul lor. După ce vorbești cu astfel de oameni, te poți simți mai încrezător și mai puternic, poți câștiga resurse, poți găsi o soluție constructivă sau poți primi sfaturi înțelepte. Cu toate acestea, acest lucru nu se întâmplă întotdeauna și nu pentru toată lumea. Adesea, comunicarea prietenoasă ia o formă complet diferită. Să ne uităm la fiecare dintre ele: 1) Concurență: „O am și mai rău.” Prietenii sau prietenele încep să concureze în spiritul „nu noah, o am și mai rău în viața mea”. Drept urmare, conversația se dezvoltă în mod inconștient și treptat în lăudări cu probleme: „dar am...”. Un exemplu din viață: una dintre prietenele ei împărtășește un punct dureros: „La serviciul meu, regizoarea este un adevărat tiran, nu există vacanță, nu există zile libere.” Cea de-a doua răspunde: „Și e și mai rău pentru mine”. . Directorul este supărat, vin obosit de la muncă, iar acasă copiii provoacă un adevărat pogrom. Dialogul poate continua mult timp, pentru că fluxul de probleme este nesfârșit Se are impresia că se desfășoară o adevărată competiție în stilul „cine trăiește bine în Rus’?”, după rezultatele căreia câștigă. cu soarta cea mai dificilă va fi numit și toți ceilalți vor recunoaște acest lucru și vor simpatiza cu el și se vor împrăștia Scenariul se schimbă dramatic când vei veni la un psiholog. În acest caz, ei vă vor asculta cu atenție și vă vor pune întrebări clarificatoare. Toate acestea nu se fac din curiozitate inactivă, ci pentru o analiză amănunțită a informațiilor, înțelegerea relațiilor cauză-efect la care s-ar putea să nu știi nici măcar să te gândești. Toate acestea sunt în schimbul unei povești pline de culoare despre propriile probleme. 2) Generalizare: „Da, toate sunt așa.” Comunicarea in acest stil vine din dorinta de a ajuta, sustine si in acelasi timp indeparta din partea ta responsabilitatea pentru evenimentele care se petrec. Exemple putem găsi într-o conversație între două femei căsătorite. Unul dintre ei relatează: „Soțul meu este un adevărat leneș, vine după serviciu și se duce imediat pe canapea. Niciun ajutor la treburile casnice.” Al doilea i-a răspuns: „Da, sunt toți la fel, soțul meu face exact la fel.” Acesta este un exemplu clasic de generalizare. Oamenii preferă în mod inconștient să tragă rapid o analogie cu evenimentele existente în propria lor viață. Acest lucru nu se face din răutate sau lene, ci din cauza caracteristicilor creierului uman, care este interesat să-și economisească energia atunci când procesează informații noi. Astfel de analogii nu sunt obiective, deoarece se bazează pe un singur fapt coincident, în timp ce restul pur și simplu nu sunt studiate. Așa se formează stereotipurile Un psiholog este un cercetător al cărui scop este să colecteze fapte obiective despre problema ta și să acumuleze suficiente informații pentru a face o presupunere primară despre cauzele problemei. De aceea, pe langa conversatie, psihologul iti va oferi tehnici speciale de diagnosticare care te vor ajuta sa intelegi exact cum reactionezi in diverse situatii. Abia după aceea el.