I'm not a robot

CAPTCHA

Privacy - Terms

reCAPTCHA v4
Link



















Original text

Perioada postpartum este remarcata ca fiind cea mai sensibila (sensitivus - sensibila) si este considerata ca fiind o perioada cu risc crescut pentru diverse tulburari psihice. O astfel de tulburare emoțională este depresia postnatală. Depresia (din latină - suprimare, opresiune) este o stare afectivă caracterizată printr-un fond emoțional negativ, o stare de spirit scăzută patologic (hipotimie) cu o evaluare pesimistă a propriei persoane și a poziției sale în realitatea înconjurătoare, scăderea motivației, inhibarea activității intelectuale și motorii. B. Chalmers definește depresia postnatală ca fiind o stare de „descurajare, disperare, gol, indiferență față de orice, care apare la femei la ceva timp după naștere și durează de la 3 zile la câteva luni și poate dura câțiva ani” [Badjedahl-Sriindlund, 1999, p.203]. 50 – 60% dintre femei după naștere suferă de depresie într-o măsură sau alta. Femeile experimentează următoarele simptome: lacrimi bruște, aparent inexplicabile; apar oboseala, letargia, epuizarea, anxietatea, somnolenta; nervozitate, senzație crescută de frică; o nevoie puternică de sprijin psihologic și consolare; tulburări de stomac; apetit scăzut, sentimente de vinovăție („Sunt o mamă proastă”) etc. Cauzele depresiei postnatale sunt diferite. Aceste tulburări apar ca urmare a modificărilor hormonale, a creșterii activității fizice, a caracteristicilor individuale și a transformărilor personale în perioada de adaptare la noile condiții socio-psihologice Fondul hormonal din organism este direct legat de starea emoțională și de factorii psihologici. Factorii psihologici au un impact direct asupra stării mamei după naștere. Nașterea unui copil este o perioadă de schimbări globale atât în ​​ciclul biologic, cât și în cel al vieții asociate cu apariția unui nou rol social Imediat după naștere, echilibrul hormonal este perturbat. Protesteronii și estrogenii (hormonii sexuali feminini), care au fost produși în cantități mari de ovar și placentă în timpul sarcinii, încep să scadă după naștere, revenind treptat la nivelurile de dinainte de sarcină. Modificările stării hormonale, care de obicei se stabilizează în prima săptămână după naștere, au un impact puternic asupra sistemului nervos, afectând bunăstarea, starea de spirit și starea psiho-emoțională a unei femei. Desigur, totul depinde și de caracteristicile personale, de caracterul femeii și de capacitatea ei de a reacționa la ceea ce se întâmplă în jurul ei cusături postoperatorii, oboseală, dificultăți cu toaleta etc.) Afecțiunea este asociată și cu acceptarea imaginii corporale după naștere. Femeile cărora le este frică să nu piardă o talie subțire, își fac griji pentru starea siluetei lor, sunt dureros de conștiente de apariția unei burtici lăsate și se îngrijorează că nu vor putea niciodată să-și refacă forma anterioară. Studiul lui Filippova asupra atitudinii femeii față de maternitate demonstrează că starea femeii după naștere depinde în mare măsură de modul în care se percepe ea în rolul de mamă, de cât de pregătită este să accepte un nou rol social [G.G. Filippova, 1999]. Dacă o femeie este captată de miturile despre maternitatea romantică și are o idee idealistă despre copil și îngrijirea lui, atunci probabilitatea de a pierde echilibrul emoțional crește. Astfel, depresia postnatală este asociată și cu dificultăți în stăpânirea rolului matern R. Lef a studiat conceptele de maternitate și reacțiile mamelor la evenimentele apărute după naștere. Cercetările au arătat că femeile pot fi împărțite în două grupuri: „mame care ajută” și „mame care reglementează” [Badjedahl-Sriindlund, 1999]. Primul grup include femei care se concentrează pe nașterea naturală și consideră copilul ca centrul întregii lor vieți. Ei pot deveni depresivi doar dacă +79137259380