I'm not a robot

CAPTCHA

Privacy - Terms

reCAPTCHA v4
Link



















Original text

Dezvoltat Mă bucur foarte mult că în fiecare zi există din ce în ce mai multă psihologie în viața oamenilor. Și dacă în urmă cu 10 ani expresia „Merg la psiholog” a provocat nedumerire și respingere a altora, acum este aproape norma vieții. Sunt o mulțime de psihologi. Și multe articole, videoclipuri, maratoane, cursuri etc., etc. Și acest lucru nu este rău; cu cât materialul este mai accesibil, cu atât este mai mare probabilitatea de a fi acceptat. Dificultatea apare atunci când colegii promit vindecarea sau o „rezolvare” completă a problemei și apoi persoana este din nou „acoperită” de aceeași poveste. Dar este sigur că subiectul a fost pus la punct și caută alte motive. Vine la mine la o consultație și primul lucru pe care îl spune este: „Am trecut printr-un maraton despre despărțirea și acceptarea părinților, i-am iertat pe toți. Acest subiect a fost rezolvat.” Și mama, de exemplu, continuă să-și manipuleze, să-și controleze fiica adultă și să-i dea sfaturi. Dar, odată ce subiectul a fost rezolvat și „mi-am iertat mama”, atunci este imposibil să fiu din nou supărat pe ea, din păcate, nu funcționează așa. Da, în terapie clientul experimentează ceva ce nu a mai experimentat înainte. Dar asta nu înseamnă că traumele psihologice nu se vor mai simți niciodată. Este ca gripa după vaccinare. O persoană se poate îmbolnăvi, dar va experimenta o formă mai ușoară a bolii. Fara complicatii. Dar vaccinarea nu garantează absența completă a bolii. Esența psihoterapiei este de a deveni mai rezistent la factori declanșatori, pentru a nu experimenta traume ca prima dată. A nu reacționa deloc la aceleași circumstanțe este extrem de dificil. De exemplu, ai fost agresat la școală. Am venit la terapie și am trăit această traumă. Dar dacă, la un nou loc de muncă, te confrunți din nou cu să fii ignorat și devalorizat, vei reveni din nou emoțional la acea situație. Abia acum vei avea „instrumentele” pentru a supraviețui mai puțin dureros. Psihoterapia nu este un panaceu, nu este vorba despre fericirea nesfârșită. Este vorba despre conștientizare și varietate de reacții. Despre posibilitatea de a alege și de a ieși din „pâlnia traumei”».