Un client vine la un terapeut, iar terapeutul îi spune: confidențialitatea este confidențialitate, dar nu am secrete de la soția mea, ne spunem totul. Am decis să scriu câteva note despre fuziune. Aceasta este prima parte: despre fuziune, granițe și relații. Nu voi intra în lungi descrieri teoretice generale ale contopirii. Voi sublinia doar că fuziunea este un mecanism de întrerupere a contactului, pe de o parte și, pe de altă parte, este un mecanism de supraviețuire în copilărie (mama trebuie să fie în copilărie; fuziunea emoțională cu bebelușul până când poate vorbi pentru a înțelege, ce vrea și cum simte. Confluența implică absența unei relații, i.e. dacă mă contopesc cu cineva, atunci nu există nicio relație în acel moment, pentru că... Nu există granițe între noi. Într-o fuziune, putem fi unele părți ale unui singur mecanism, dar în acest moment nu suntem subiecte separate. Relațiile necesită separare, astfel încât să existe cineva care se poate relaționa cu cineva și cineva cu care poate fi înrudit într-un fel. În fuziune nu există eu cu care să mă raportez și nu există altul cu care să mă raportez. Relațiile implică diferențe: dacă suntem una în toate, atunci nu suntem ființe unice separate. Nu poate exista unicitate în fuziune. Ca și în exemplul de sus, dacă îi spun soției mele totul, atunci nu pot fi în contact separat cu nimeni altcineva, nu pot avea secrete cu nimeni altcineva. Da, altul poate crea ceva cu sistemul soț-soție (dacă sunt într-o fuziune), dar chiar și în acest caz este mai greu să vorbim despre unicitate, un fel de triunghi funcțional este posibil aici, unde va servi al treilea; ca o eliberare pentru cuplu, dar este imposibil să se creeze separat O relație cu un soț este o relație, iar o relație cu o soție este o relație diferită Fuziunea este un instrument pentru formarea singurătății. Sună paradoxal, desigur, dar pentru a menține asemănarea, trebuie să renunți la ceva. Dacă te regăsești într-o sectă în care se promovează castitatea, atunci trebuie să renunți la sexualitatea ta, sau mai degrabă să nu renunți, ci să o ascunzi, ceea ce face imposibil să-ți împărtășești experiențele în acest loc, în acest loc te găsești singur. Dacă nu sunt într-o fuziune, sunt, totuși, oarecum separat de alții, dar pot să caut niște oameni care să-mi împartă ceva, putem, pe fondul general al diferențelor noastre, să găsim ceva în care ne asemănăm Pentru a ieși din fuziune, trebuie să îndepliniți diferența și să transferați această diferență. Acest lucru sună simplu, dar, în realitate, diferențele evocă multe sentimente diferite, atât plăcute, cât și neplăcute. Adică, dacă astăzi ar zbura la noi niște extratereștri, care erau foarte diferiți de noi, atunci am putea trăi un număr imens de experiențe diferite în acest loc: groază, frică, furie, euforie, uimire etc. Pentru a nu întâlni aceste sentimente, o persoană creează ideea proiectivă „toți oamenii sunt la fel ca mine.” Fuziunea dă naștere minciunilor. Și nu este că ar fi rău, ci doar că dacă vrem să menținem asemănarea, chiar și atunci când nu există, trebuie să ascundem ceva, să ascundem diferențele. "Vrei niște ceai?" - „Nu-mi pasă” („Nu prea vreau, dar dacă vrei, atunci și eu”) . Acest tip de confluență se manifestă în diverse proiecții și introiecte, care, dacă coborâm pe scara rezistenței, ne conduc în locuri în care clientul nu are o graniță cu părinții săi, dar există o oarecare aparență de cordon ombilical. Introiectele și proiecțiile în sine nu pot fi formate fără un fel de încredere necritică. Trebuie să fiu într-un fel de legătură pentru ca vreo idee să mă pătrundă fără critică și analiză, trebuie să percep cumva cuvintele unei alte persoane importante fără critici pentru a-i dota, proiecta asupra lui câteva din calitățile despre care vorbește..