Dacă ai deschis acest articol, atunci probabil că te-a interesat titlul. Într-adevăr, psihologia ca știință și psihologii ca specialiști, în ochii oamenilor care nu au legătură cu acest domeniu, sunt înconjurate, după părerea mea, de anumite idei mitologice. Cu acest articol, aș dori să elimin câteva concepții greșite comune și să împărtășesc părerile mele despre cine sunt psihologii, ce sunt psihologia și psihoterapia și cum poate fi utilă unei persoane în viața reală. „Ei bine, ce fel de idei mitologice sunt acestea?” - mă întrebați... Ei bine, de exemplu... MITUL Nr. 1 (cel mai comun). Prima reacție obișnuită a unei persoane într-o situație când află că a cunoscut un psiholog: „Ești psiholog? Ei bine... Probabil că acum te uiți la mine și totul despre mine îți este deja clar, știi deja totul și mi-ai alcătuit portretul psihologic...” Gânduri familiare. Nu-i așa? Ei bine, asta e o reacție normală. O astfel de anxietate este de înțeles - este normal să vă protejați intimitatea și să vă străduiți să păstrați intimitatea spațiului vostru interior. Oamenilor li se pare că unele cunoștințe despre natura emoțiilor și relațiilor îi oferă psihologului posibilitatea de a vedea mai mult decât ar dori o persoană să spună despre sine. Dar este? Nu. Este gresit. Pot afla despre o persoană doar ceea ce vrea să-mi spună. Nu știu să citesc gândurile și să-ți ghicesc dorințele. Dar chiar pot ajuta un client să se înțeleagă mai bine. Știu să fiu atent la starea emoțională a unei persoane, cum vorbește, ce semnificații dă cuvintelor sale, posturii, mișcărilor și reacțiilor corporale. Remarc aceste trăsături, îi returnez într-o conversație cu mine în timpul terapiei personale și, uneori, pentru client, aceasta este o descoperire, deoarece în viață nu observăm întotdeauna acest lucru. Mă comport mereu așa în viața de zi cu zi Noooo))). Poziția psihoterapeutică este o muncă serioasă care necesită o concentrare ridicată, atenție și conștientizare. Chiar și din ceea ce iubești, trebuie să iei o pauză. La locul de muncă sunt psiholog, în viață sunt o persoană obișnuită cu propriile sentimente și viața personală. Și iată că tocmai trecem la al doilea mit... MITUL Nr. 2 („Ești psiholog!”) Adesea oamenii cred că un psiholog este o persoană foarte corectă în reacțiile sau manifestările sale emoționale. Aproape ideal... Se pare că psihologii nu se irită niciodată, nu greșesc, vor rezolva orice dificultate, pot găsi un limbaj comun cu toată lumea... Nu o persoană, ci un fel de mașină) Mă simt ca o persoană vie doar ca si tine. Am emoții și experiențe personale, propria mea experiență de viață. Și eu plâng, râd, uneori ridic vocea. În acest sens, nu sunt foarte diferit de oamenii care nu au cunoștințe de psihologie. Educația mea mă ajută în viață? Da, bineînțeles că ajută. Mi-a devenit mai ușor să mă înțeleg pe mine, emoțiile, motivele pentru care apar, nevoile mele. Cunoscând natura relațiilor umane și a stărilor emoționale, am început să respect oamenii din jurul meu, să le prețuiesc atenția și relațiile personale, să le înțeleg și să le accept emoțiile. Dar, în același timp, experiențele mele personale rămân aceleași ca ale tuturor celorlalți - pot fi, de asemenea, iritat, jignit și fericit. Totul este ca toți ceilalți. Prin urmare, când, ca răspuns la reacția mea emoțională obișnuită, aud: „Este imposibil, ești psiholog...”, ridic din umeri și spun: „Ei bine, asta nu înseamnă că nu sunt un persoană vie?”... MITUL Nr. 3 (Voi veni la psiholog, iar de la prima ședință mă voi simți mai bine.) Deseori oamenii vin la psihoterapie cu exact aceleași idei despre personalitatea psihologului despre care am vorbit. de mai sus. Nu este surprinzător că au o idee mitologică despre ajutorul psihologic: un psihoterapeut este o persoană care poate să-și dea seama ce se întâmplă cu mine, să-mi rezolve problemele și de la prima întâlnire cu el viața mea se va schimba. El îmi va da recomandări gata făcute, pe care le voi face.