...Așadar, atitudinea (în personalitate) reflectă pozițiile potențialului (invizibilitate) și procedurale (interacțiunii). Procesualitatea este o manifestare a potențialului ascuns, iar atitudinea este potențialul probabilistic al unui individ. „Conștiința, sentimentul și voința reprezintă acea trinitate procedurală, care se exprimă potențial în raport cu fiecare obiect și se manifestă în diverse relații, interese, într-una sau alta evaluare emoțională (pozitivă sau negativă), într-unul sau altul grad de activitate eficientă - impuls, dorințe, aspirații sau nevoi. Atitudinea este o forță, un potențial care determină gradul de interes, gradul de exprimare a emoției, gradul de tensiune al dorinței sau nevoii. Relațiile sunt așadar forța motrice a personalității” (V.N. Myasishchev). Vorbind despre procedural, subliniem că atitudinea individului se manifestă prin 3 componente - cognitivă, emoțională și motivațional-comportamentală (care se disting condiționat). Prin aceste componente, este posibilă analiza relațiilor unei anumite persoane, care formează baza psihoterapiei - prin activarea clientului pentru analiza procesului, intrăm în sistemul său potențial de relații, adică schimbăm potențialul cu ajutorul de insight, catharsis, empatie și alte mecanisme. Adevărata relație este potențială și, prin urmare, întotdeauna ascunsă. Psihoterapia vizează această zonă ascunsă, activarea acestei zone, realizarea ei. Devine clar că o persoană din viața de zi cu zi nu își împărtășește relațiile, ci mai degrabă relațiile sale. Miasishchev mai notează în articolele sale: „... vechea diviziune psihologică (așa-numita triadă Tetens) a afirmat independența celor trei părți principale, sau elemente, ale activității mentale - minte, sentimente și voință. Negarea acestei triade din poziția de integritate nu a exclus însă prezența efectivă a trei aspecte - cognitiv, volitiv și emoțional. Prin urmare, în fiecare fapt psihologic, aceste trei laturi, trei aspecte sau trei componente sunt incluse într-un grad sau altul, iar în diferite tipuri de procese de activitate mentală, stări și relații apar diferit. Pierderea oricăror legături din această structură conferă activității mentale un caracter patologic - cum ar fi furia oarbă și pasiunea oarbă, lipsite de rațiune, la fel este totușia emoțională patologică sau gândirea inactiv abuloasă. Trebuie remarcat încă o dată că identificarea de către Myasishchev a aspectelor procedurale ale relației este condiționată, pentru comoditatea analizei. Opinia lui este de asemenea cunoscută că, în principiu, poate exista vreo clasificare care nu există; Orice persoană poate clasifica atât cât diferențiază realitatea. Principiul lui Myasishchev se bazează pe o abordare subiect-activitate (care merge din interior spre exterior). Componenta cognitivă (corespunde componentei cognitive a lui Myasishchev) este conținutul, gândurile, de fapt, aceleași relații ierarhice cu momente semnificative. Se mișcă cu ajutorul interesului ca atitudine activ pozitivă față de un obiect cognitiv și ca nevoie de stăpânire intelectuală. În componenta emoțională, direcția vectorului emoțional este foarte importantă din punct de vedere practic. Emoțiile pentru rezolvarea problemelor practice trebuie împărțite în: pozitive (bucurie), neutre (indiferență, plictiseală), negative și contradictorii (gelozie: dragoste și ură, dorință de putere, vinovăție și fericire etc.). Din nou, literatura abundentă pe tema emoțiilor ne lasă limitați la propriile noastre scopuri, fără a intra în mai multe detalii. Sfera motivațional-comportamentală (motivațional-conativă) în Myasishchev este reflectată ca atenție, motiv și voință interconectate. Trebuie spus că aceasta este partea cea mai slabă a teoriei sale și el obține conținutul de la endopsihic. Pare util să comparăm și să folosim unele dintre lucrările „colegilor” lui Myasishchev din alte țări, de exemplu, interesante